După 22 zile, Avram Iancu a străbătut 629.6 km din cei 1032 km din întregul curs al Rinului, de la începutul marcării kilometrice a fluviului, adică de la Vechiul Pod din Constance (Germania) și până la vărsarea acestuia în Marea Nordului, în Olanda.
În aproximativ 35 de zile de înot, Avram Iancu vrea să reușească să străbată cei 1032 de kilometri marcați ai acestui fluviu care străbate inima Europei.
Întregul său efort va fi dedicat în exclusivitate aderării României la spațiul Schengen.
Am scris aici desfășurarea primelor 10 zile: https://glasul-hd.ro/10-zile-de-cand-polisportivul-hunedorean-avram-iancu-strabate-rinul-pentru-aderarea-romaniei-in-schengen/
În continuare aducem în enumerare, prin spusele lui Avram Iancu,experiența următoarelor 12 zile:
Ziua 11
A fost o zi frumoasă la capătul căreia am reușit să înot 24 de kilometri. Ne-am oprit exact la borna kilometrică 248.3 a fluviului. Da, aici marcarea kilometrica este impecabilă, există borne la fiecare sută de metri.
Am montat corturile și ne-am odihnit foarte bine. Ploaia ne-a iertat pe timpul nopții ceea ce este foarte bine. Avem în continuare echipamentul de campare uscat.
Azi ( 27.07.) ne-am trezit de dimineață și sperăm să ajungem până la Strasburg sau cel puțin la intrarea în Strazburg.
Ziua 12
RECORD DE DISTANȚĂ
Bătând la porțile Strasburgului am făcut un efort deosebit la capătul căruia am acumulat 34 de kilometri, între bornele 248.3 și 282.3. E cea mai lunga distanță acoperită într-o zi de când am început acest înot. Au fost 9 ore de înot efectiv. Am ajuns la podul Pierre Pflimlin la întrare în Strasburg.
Am fost întâmpinat de un grup de români inimoși, cu steagurile României în mână.
Am fost cazați la Familia Obreja ( Daniel, Dana, Dorothea, Darya și Bunica) 
Atât de impresionat am fost de tortul și de mesajul de pe tortul cu care am fost întâmpinați. Vă mulțumim, oameni faini, pentru tot respectul și aprecierea voastră față de acest efort făcut pentru integrarea României în spațiul Schengen.
Ziua 13
Un mesaj în engleză
După 13 zile de înot în care am făcut un efort infernal de 6-9 ore pe zi de înot, am ajuns la borna 300 după ce am tranzitat emblematicul oraș Strasburg.
Și dacă tot am ajuns în dreptul Parlamentului European transmit mesajul și în cea mai circulată limbă a planetei pentru a fi sigur că este înțeles: “Swim for Schengen, swim for Romania”.
Sunt obosit și am ajuns cu greu aici. Îmi voi continua efortul până la Marea Nordului înotând toată “inima Europei”. Voi reuși. Pentru că știu din ce neam fac parte.
Fac parte din nemul Nadiei Comăneci, al lui Constantin Brâncuși, al lui Gheorghe Hagi, al lui Eugen Ionescu, al lui Ilie Năstase, al lui Ciprian Porumbescu, al lui Ivan Patzaichin, al lui Henri Coandă, al Simonei Halep, al lui Traian Vuia, al lui David Popovici sau al lui Petrache Poenaru. Ați auzit de ei și veți mai auzi și de alții. România a furnizat Europei și omenirii oameni de valoare.
Voi mai înota încă 700 de km, oricât timp îmi va lua, pentru că știu ce forță are ADN-ul românesc care-mi dă putere. Și Dumnezeu e cu noi! Ne-a ajutat să stăm înrădăcinați aici de milenii. Și vom exista aici cât timp va exista istoria. Nu vă rugăm! Vă îndemnăm să faceți odată dreptate.
Când vin sărbătorile de Paște sau de Crăciun sau timpul concediilor, vă rog, uitați-vă în ochii acestor copii care mă întâmpină pe mal. Uitați-vă în ochii lor și să știți că stau cu orele prin masini la granița dintre Ungaria și România. Deși ambele țări sunt membre ale Uniunii Europene.
Am înotat și ieri de la borna 282.3 la 311.8, adică 29.5 km. Azi ( 29.07) doar Dumnezeu știe cât voi mai face.
Ziua 14
A fost o zi în care am mai parcurs încă 31.4 km, între bornele 311.8 și 343.6.
În afara faptului că un jurnalist german ne tot filmează de vreo 200 de kilometri, a fost o zi fără evenimente speciale.
Am dormit la cort. A plouat toată noaptea, au fost tunete și fulgere cum demult n-am mai auzit și văzut. A fost o experiență interesantă pentru toți. A fost un test excelent și pentru corturi. Rezistă!
Au trecut două săptămâni de când am plecat în acest înot și aventură deosebită.
Ziua 15
Se zice că după ploaie și furtună va veni o zi mai bună. Nimic mai adevărat.
Ziua a 15 a a venit cu un nou record de distanță. Am reușit 39.5 kilometri între bornele 343.6 și 383.1, într-un Rin fără obstacole sau baraje de trecut. Doar navele de transport fluvial necesită o atenție cu totul deosebită.
Am avut parte de o primire foarte frumoasa la Karlsruhe. Steagul românesc a fost fluturat de cei de pe mal și am știut unde să ies afară.
M-am bucurat să aflu că am fost așteptat de membri ai Ansamblului Datina Germania, reprezentată de inimoasa Alina Iordan și președintele Datina, Vlad Malinetescu.
Am fost invitați la un restaurant românesc, la Hase’ Bock la Tarasi, doamna Cristina și Geo Tarasi, unde am socializat puțin și cu alți români. În spatele casei aveau și găini. O, da, m-am simțit încă odată ca în România 
Am fost cazați la familia Scoruș căreia îi mulțumim pentru împărtășirea experientelor.
La finalul zilei am fost așteptați pe malul francez de grupul ” Roxana Maria Olteanu”. Mulțumesc.
Azi sperăm să ajungem la Manheim.
Ziua 16
E ziua cu cel mai intens trafic fluvial de până acum, dar și ziua cu cei mai mulți kilometri înotați.
Peste 20 de nave de transport am intersectat în cale. Au apărut și navele care transportă containere. La final am acumulat 41,5 și m-am oprit la borna kilometrica 424.6. Am ajuns, așadar, la Manheim .
Ne-am bucurat să constatăm că am.fost așteptați și aici de un grup de români inimoși care ne-au felicitat și încurajat.
Maria și Marc Schneider-Suchantke, cărora le mulțumesc, ne-au găzduit în casa lor din Ludwigshafen unde ne-am recăpătat forțele și unde ne-am odihnit foarte bine. A plouat toată noaptea. Plouă și acum. Este o vreme foarte urâtă de peste o săptămână. Azi, când a început luna august, zi de plină vară, sunt doar 17 grade aici. Zici că-i toamnă târzie. Mă lupt și cu această problemă, inot fără costum de neopren. Mergem înainte! Sper să fac și azi între 30 și 40 de km.
Ziua 17
Prima zi din august a fost și cu ploaie și cu soare. Ca în viață! Important este să mergem…înainte.
Am parcurs 42.7 kilometri, între bornele 424.6 și 467.3. Am fost vizitați pe apa și de către Poliție. Poziția noastră era mai mult decât regulamentară.
La finalul zilei am fost așteptați de două familii de români. Pe cât am fost de rupt în urma efortului pe atât de mult am fost energizant pe loc de copiii aceștia minunați care pun întrebări și fac afirmații de 100 de puncte. Dominic, în vârstă de 6 ani, văzând cât de frig este și cât de tare bate vântul la ieșirea mea din apă, a început să desfacă fermoarul gecii lui ca să mi-o dea. I-am îmbrățișat suflețelul!
Ana Zambori ne-a luat la ea acasă și am dormit foarte bine. Mulțumim pentru toată tratația.
Și azi e frig și prognoza nu e deloc favorabilă, dar continuăm cu elan.
Ziua 18
După 18 zile de înot am ajuns la borna 500.
Am ajuns la jumătatea drumului înotului meu intitulat : “Inot pentru România, înot pentru Schengen”.
Mă uit în egală măsură înainte, dar și înapoi. Înainte mă uit cu îngrijorare copleșit fiind de necunoscutul care ne stă înainte și de oboseala acumulată deja. Uitându-mă înapoi îmi aduc cu placere aminte de chipurile tuturor românilor ( și nu numai) care m-au ajutat într-un fel sau altul. Îmi aduc aminte de încrederea și entuziasmul lor. Acest lucru mă mobilizează în continuare, mă responsabilizează și mă obligă.
Scurt jurnal al zilei de ieri
Am plecat de la borna 467.3. Nu înainte de a suna la Administrația Fluvială. Autorizația de înot e condiționată de două apeluri zilnice. Dimineața când încep înotul și seara când termin.
A plouat TOATĂ ziua. A fost crâncen și deprimant, inclusiv pentru caiaciștii care au trebuit să înfrunte ploaia și rafale puternice de vânt. Poliția Fluvială ne-a vizitat de două ori. Prima dată ne-a escortat vreo 3 kilometri. A doua oară, mai spre seara, au venit aproape, și-au “aruncat un ochi” și ne-au lăsat în pace.
După 18 kilometri am făcut pauza zilei. Am ieșit la mal, obosit, pe o ploaie aproape torențială. Am dorit să ne adăpostim sub niște copaci. Degeaba…cum a plouat toată ziua, de pe copaci se scurgea apa cu stropi și mai mari și supărători. Am reușit să mă îmbrac, dar nu era niciun loc unde să mă pot așeza și să mănânc. Starea de disconfort și de frig era deosebită. E groaznic să ieși din apă și să fii captiv într-un loc lafel de umed. Nimic din ceea ce aveam la noi NU AVEA VALOARE. Puteam sa avem la noi și ” papă domnească” sau 100 de mii de euro Cash sau în conturi. Singurul lucru de care aveam nevoie și care avea cu adevărat valoare era un…acoperiș. În amonte cu 100 de metri am vazut un cort de pescari. M-am dus acolo cu îndrăzneală. Am dat peste 3 tineri pescari. Le-am explicat situația și i-am rugat să ne lase să mâncăm în cortul lor. I-am asigurat că avem noi mâncarea…tot ceea ce doream era să nu ne mai plouă pentru o jumătate de oră. Ne-au primit. A fost o experiență greu de descris în cuvinte. Socializarea cu ei a fost deosebită.
La kilometrul 496 am avut restricție de înot pe partea dreaptă a Fluviului, până la km 497. Motivul? Aici Rinul se întâlnește cu gura de întrare în celebrul Main. Știți voi, Rin -Main-Dunare. Am trăit momentul să văd cu ochii mei și această celebră confluentă.
Am mai înotat câțiva kilometri pe partea stângă pe lângă faleza orașului Mainz unde se și află borna cu numărul 500. Acolo am ieșit afară. Acolo am făcut fotografiile pentru a marca jumătate de drum străbătut. Am înotat 32.7 km.
La borna respectivă ne aștepta Ana. Cu o surpriză care depășește orice imaginație. Avea în portbagajul mașinii ciorbă caldă, pâine, castroane, tacâmuri și ardei iuți. Am folosit pe post de masă un obiect stradal care era lângă mașină și am mâncat una dintre cele mai bune ciorbe de perișoare mâncate de mine vreodată. Mulțumim, Ana!
În această dimineață m-am trezit la ora 6. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit afară să văd cum e vremea. Dezolant! Vântul bate cu putere, copacii sunt înclinați în toate direcțiile sub puterea rafalelor iar cerul este întunecat. Zici că vine era glaciară nu că ne-am afla în plină vară. Nu e un cadru deloc îmbietor de a mă arunca din nou în fluviu. Mai cu seamă că m-am trezit și cu o durere supărătoare, un fel de junghi în partea stângă a spatelui, în zona lombară, spre șold. Nu, nu e coloana ci un mușchi ușor întins sau Dumnezeu știe ce. Nea Nelu, caiacistul echipei mi-a făcut și un masaj în zonă. Mulțumesc.
Orice ar fi și oricare este starea mea de spirit actuală, mă voi arunca în apă. Acolo este mediul unde cu siguranță mă voi regenera fizic și mental. Știu ca fiecare braț mă va conduce spre împlinirea țelului.
Ziua 19
Vremea a fost la fel de rea, cu ploaie și vânt din față. Valurile au fost foarte mari, o provocare teribila și pentru caiacisti. Am reușit să fac 25.7 km plecând de la borna 500.
Am ajuns în localitatea Bingen unde am fost așteptați de un inimos grup de români. Vă mulțumesc tuturor pentru căldura voastră. Am dormit la doctorul Adrian Jurubiță și este minunat că încă odată am reușit să fim feriți de ploaia care a continuat să cadă peste noapte.
Și azi (04.08) este ploios, întunecat, nici urmă de soare. Azi vom ajunge și termina activitatea pe ziua de azi la borna 564.
Ziua 20
Începe cu discuții foarte serioase cu Poliția Fluvială ( m-au sunat ei în mod expres) deoarece urmează o porțiune a fluviului deosebit de dificilă și periculoasă. Mi-au reamintit faptul că la km 544 trebuie să ies în mod obligatoriu din apă. Administrația Fluvială nu acordă nimănui ( când zic nimănui, e chiar așa!) acordul de a se înota acolo, din motive legate strict de securitatea înotatorului și a caiaciștilor. Autorizația de înot este condiționată de anumite restricții, una din ele (cea mai importantă) e asta. Înotul pe șenal este deosebit de periculos deoarece locul este strâmt, iar curenții sunt deosebit de puternici. Când două nave se intersectează există pericolul de a fi tras sub ele. Înotul dincolo de balizele (geamandurile) care delimitează șenalul este lafel de periculos datorită cataractelor, stâncilor etc.
Așadar am înotat 18 km în acest defileu al Rinului, într-un peisaj de vis, cu castele pe crestele munților și m-am oprit între borna 553 și 544 unde s-a putut face acostare în condiții bune și de siguranță.
Un grup de italieni au dorit să facă o fotografie cu noi când au aflat la ce efort ne-am hotărât să ne supunem.
Am dormit foarte bine la cort, într-un camping cu toate facilitățile aflat chiar pe malul fluviului.
Azi, 05.08., voi pleca de la borna 564 de unde restricția încetează și de unde sunt din nou autorizat prin acte, să înot.
Și azi cerul este întunecat ( ca și ieri ca și alaltăieri… etc )
Sper ca până deseară să ajung la Koblenz sau în imediata lui apropiere.
Ziua 21
S-au împlinit 3 săptămâni de când dau din brațe pentru țara noastră
A fost o zi frumoasă în care m-am simțit mai bine. O oră a strălucit soarele la startul cursei, suficient încât ca starea de spirit să fie înălțătoare. N-a ținut mult, ploaia a venit din nou.
Am putut admira, de pe apă, cel mai frumos castel pe care l-am văzut până acum în drumul nostru. Culoarea lui este inspirat aleasă făcându-l să iasă în evidență.
Pe acest tronson am fost salutat de mai mulți căpitani de vase care se intersectau cu noi. Erau români!
Spre finalul zilei am ajuns și am tranzitat orașul Koblenz, de departe cel mai frumos oraș de pe Rin văzut de până acum. Am trecut și pe sub telecabina care traversează Rinul și face legătura între Cetatea Ehrenbreitstein și Coltul German ( Deutsches Eck). Toți cei din telecabine ne făceau cu mâna. Este un moment unic și irepetabil. Înot o singură dată în viață aici. Și dacă aș mai înota de un milion de ori aici probabilitatea ca aceeași oameni să fie în telecabine este nulă.
Am ajuns pe o ploaie măruntă la borna cu numărul 595.2 unde așteptarea românilor a făcut ca din nou să apară “soarele”.
Am fost cazați la familia Szoke ( Attila și Adela). Mulțumiri.
Mulțumiri și preotului paroh Balega (din Koblenz), familiei Andronache, pentru implicarea și contribuția lor la o primire deosebită.
Sper ca și azi să reușesc să fac în jur de 30 de kilometri și sa ajung în zona Sinzig-Remagen, Linz, deși plouă și azi. Sunt doar 15 grade afară și vreo 20 în apă.
Ziua 22
Această zi marchează câteva momente importante ale cursei, dar și lupte deosebite.
Primul moment important îl constituie trecerea pe lângă borna cu numărul 600, acompaniați, evident, de o ploaie ce avea să cadă toată ziua.
În acest cadru neprietenos, observăm pe mal o pată de culoare cu totul aparte. Era drapelul tricolor format din trei umbrele: roșie, galbenă și albastră. Încă o dovadă a faptului că românul este inventiv. Am fost energizat imediat de momentul vizual și acustic deosebit. Am strigat cu toții, și cei din apă și cei de pe mal (am vrut sa scriu și cei de pe “uscat”, dar era ud și acolo 
), ROMÂNIA, ROMÂNIA!
), ROMÂNIA, ROMÂNIA!Am continuat, dar să știți că n-a fost deloc o glumă. A plouat încontinuu. Caiaciștii au fost supuși la grea încercare.
Acum e vorba despre el. Despre veteranul echipei noastre, Nelu Căpățână. La cei 74 de ani ai săi dă dovadă de o forță fizică, dar și psihică, de a îndura ploaiea și de a da din vâslă încontinuu împotriva vântului din față. Este un veteran al apelor. Are peste 11 mii ( când termină și Rinul va avea 12 mii ) de kilometri parcurși cu caiacul prin apele lumii.
Nici observatorului Radu Ileană nu îi este tocmai ușor. L-am rugat în mod expres să scoată telefonul de la locul de siguranță, pe vânt și ploaie și valuri pentru a imortaliza o imagine cu veteranul nostru, Nelu. A reușit! Fără să scape telefonul în apă.
La pauza zilei a apărut din pădure un domn, domnul Gelu Amoașei, exprimându-și bucuria de a ne întâlni. Mulțumesc și eu pentru bucuria reciprocă.
Personal m-am simțit bine în apă și foarte puternic. Am reușit să străbat 34.4 km între bornele 595.2 și 629.6. Am terminat tot pe ploaie.
Binecuvântarea serii a venit de la familia Bircaci. Locuiește la nici 5 minute de locul ieșirii și ne-a asigurat o cazare fără să ne plouă. Să vă dea Dumnezeu sănătate! Mulțumim!
Azi, 07.08. este tot așa. Plouă! Sunt 17 grade afară. Dar, mergem înainte.
După calculele mele, dacă totul decurge bine, voi ajunge în celebrul oraș german, BONN.
Având în vedere că la borna kilometrică 656.5 se află sediul Consulatului General de la Bonn, vom înota până acolo, 26.9 km. Așadar, pentru cei interesați, spre seară vom ajunge și finaliza efortul acolo, pe malul stâng al fluviului. Vă mulțumesc!
Pentru orice informații legate de deplasare vă rugăm să-l contactați pe Nino, suportul terestru la numărul de telefon: 0740746386
Mulțumesc echipei mele MINUNATE : Nelu Căpățână, Radu Ileană, Sandrino Mătase( Nino).
În continuare puteți urmări evoluția deplasării aici:
Mulțumesc partenerilor mei și tuturor celor care dau o mână de ajutor.
Sponsor principal:
Sponsori:
@Portum Line Budapest Cruises
@Furaje Bandrino
(listă deschisă)
Trupa ATN ( implicați după începerea Înotului)
Parteneri:
googletag.cmd.push(function() { googletag.display(‘div-gpt-ad-1536585829504-0’); });
Leave a Reply