După zece zile, Avram Iancu a înotat 224 km din cei 1032 km din întregul curs al Rinului, de la începutul marcării kilometrice a fluviului, adică de la Vechiul Pod din Constance (Germania) și până la vărsarea acestuia în Marea Nordului, în Olanda.
În aproximativ 35 de zile de înot, Avram Iancu vrea să reușească să străbată cei 1032 de kilometri marcați ai acestui fluviu care străbate inima Europei.
Întregul său efort va fi dedicat în exclusivitate aderării României la spațiul Schengen.
Ziua 1
“Momente înălțătoare la startul înotului
Am trăit emoții deosebite la kilometrul zero al Rinului datorită prezentei a peste 50 de români fantastici care au rupt din timpul lor și care au străbătut distanțe considerabile doar pentru a fi alături de mine și de cauza și dezideratul nostru comun: intrarea în Spațiul Schengen.
Mulțumesc pentru sprijinul reprezentanților autorităților române în Germania, Excelența Sa domnul Radu Florea, consulul general al Consulatului României la Stuttgart, fiind prezent la debutul cursei.
Multumesc și Societății Germano-Română Bodensee prin președinta acestei organizații, doamna Antonia Olariu, și Parohiei Ortodoxe Română din Konstanz prin părintele paroh Ionel Nemeș prezent și dumnealui la start făcând o micuță slujbă, Rugăciunea de Călătorie.
Am plecat cu o întârziere deoarece am dorit să acord atenția cuvenită celor peste 50 de români prezenți.
Am străbătut aproximativ 11 km în 5 ore și un pic. Oboseala și-a spus cuvântul, noaptea trecută am reușit să adormim la 2 noaptea, după o lungă călătorie din România.
Mulțumim familiei Preda pentru cazarea oferită în zonă.”
Ziua 2
“Azi a fost mult mai bine, am reusit să fac 12 km în regim de lac, pe ultimii 4 km cu vânt și valuri din față.
Surpriza zilei a venit de la domnul doctor din Konstanz, Victor Dumitru, care și-a luat o zi liberă pentru a mă urma cu frumoasa lui barcă, din curiozitate și din plăcere. La finalul celor 7 ore de înot a fost atât de impsionat încât m-a luat la dumnealui acasă împreună cu întreaga echipă. Vă mulțumim pentru cazare și masă.
Mâine sper să reușesc să traversez acest lac și să întru pe albia propriu zisă a fluviului. “
Ziua 3
” ZIUA FATALITAȚII!
Am reușit să fac și ultima bucată a lacului Bodensse întrând apoi pe albia fluviului și am prins avant.
După 12 km de înot, la nici jumătatea zilei am trecut peste un obstacol care putea fi fatal…
Ați văzut că pe ambele link-uri s-a pierdut semnalul în mod subit. Iată ce s-a întâmplat:
Ploaia a început să amenințe serios. Caiaciștii au căutat să-și pună echipamentul de ploaie. Observatorul a dorit să-și monteze husa caiacului care nu permite ca apa să intre în interiorul acestuia. În doar câteva momente de neatenție impactul cu singurul stâlp de semnalizare a traficului din acel loc, a fost iminent. Răsturnarea a fost inevitabilă. Observatorul a apucat să prindă geanta cu bagajele importante și să înoate înspre mal. E instructor de înot de 14 ani, el însusi fiind un foarte bun înotător. Caiacul a rămas rezemat de stâlp împins de curent. La un moment dat caiacul s-a îndoit de la mijloc rămânând blocat acolo până a venit Poliția fluviala din Elveția care a acționat cu o ambarcațiune specială și a recuperat caiacul care a fost adus la mal. Am plătit și o micuță taxa de intervenție. Felicit profesionalismul echipajului care a acționat. Acest caiac s-a îndreptat la loc și este funcțional.
Incidentul a făcut ca, odată cu această pățanie, să se scufunde și două telefoane ( al meu și al observatorului) și aparatul GPS. Doar cartelele sim au fost recuperabile. Dupa Start vom vedea dacă primul link de urmărire va mai fi funcțional.
Cu ajutorul prietenilor noștri din Konstanz am întrat în posesia altor două telefoane noi. A durat peste două ore cumpărarea și configurarea telefonului ( de pe care tastez acum), instalat de aplicații și încercarea disperata de a recupera continuitatea linkului de urmărire 2. Este perfect funcțional….vom avea continuitate.”
Ziua 4
“De Ziua Națională a Înotului am înotat pentru România și pentru Schengen
Ziua 4
Ieri am parcurs aproape 30 de kilometri și am trecut peste 3 baraje și celebra Rheinfall din Neuhausen am Rheinfall. Acest loc e o minunăție a planetei. Evident că a trebuit să ies din apă și s-o ocolesc terestru.
E prima noapte petrecută în sălbăticie. Am descoperit și faptul că pentru unii dintre noi dormitul la cort este o premieră. Mă bucur atât de mult că dincolo de orice, aceast efort comun duce spre o dezvoltare personală a tuturor membrilor echipei.
Micile probleme pe care le rezolvăm zilnic pălesc în fața cauzei pe care o purtăm cu noi în suflet.”
Ziua 5
“Ciorba de fasole a Denisei
Ieri a fost o zi extrem de frumoasă.
După primii 15 kilometri parcurși am ajuns în orașul elvețian Eglisau unde am planificat staționarea dintre cele doua etape de înot ale zilei.
Marea surpriza a venit de la Bogdan și Denisa care locuiesc în zonă. Ne-au invitat la masă și am fost serviți cu o ciorbă de fasole uscată și cu ceapă românească. Este greu de descris în cuvinte ce gust minunat avea ciorba Denisei și ce atmosferă de comuniune a fost între toți cei implicați în acestă întâlnire între români, dar pe meleaguri străine.
Cât timp va exista un Bogdan și o Denisă sunt în stare să merg până la capătul lumii. Bogdan m-a însoțit și pe apă cu placa aproape 5 km.
Am parcurs 27 de kilometri și am dormit la cort.”
Ziua 6
“Ziua de ieri a fost fantastică.
Am plecat în forță. Am parcurs cei 3 kilometri până la primul baraj. Au urmat câțiva kilometri unde apa curgea destul de tare. După ce am trecut de o porțiune periculoasă din cauza adancimii scazute a fluviului dispersat, am făcut pauza zilei în sălbăticie. Aveam deja 12 kilometri parcurși. În periplu de ieri s-a realizat și o mare confluentă, a Rinului cu râul Aare, făcând ca fluviu să-și dubleze instant volumul de apă.
Am trecut pe lângă centrala nucleară (Nuclear Power Plant Leibstadt) urmând al doilea baraj al zilei.
La final am acumulat 28 de km, cei mai mulți kilometri parcurși într-o zi de când am început acest înot pe Rin.
Apropo, am “înghițit” și prima sută de km ai fluviului. Am 113 km înotați.
Fluviul fără gunoaie
Spre marea mea surprindere plăcută vă marturisec că în 100 de km nu am văzut nici măcar UN pet plutitor. Niciunul! Felicit pentru asta pe locuitorii celor 3 țări riverane de până acum : Austria, Germania, Elveția.
Am ajuns în micuța localitate Hauenstein unde am fost așteptat de un grup inimos de români. A urmat o interacțiune frumoasă, multe fotografii. Deși eram rupt de oboseală am simțit cum mă revigoreze instalat. Energia pe care mi-o transmiteți este mai mare decât energia nucleara produsă de centrala nucleară pe lângă care tocmai ce am trecut.
Am fost “arestați” de către familia Buzilă ( Olesea și Nicolae) și duși în “detenție ” la casa lor primitoare de la 1 km de locul sosirii. O mâncare delicioasa și un somn odihnitor după două zile petrecute la cort.
În această dimineață plecăm spre Basel unde estimăm că vom ajunge în două zile. Azi sper să înot 25 de km și să ajung în zona Schwordstadt ( plus sau minus câțiva kilometri)”
Ziua 7
“ZI DE MULȚUMIRE
În ziua a șaptea, am pornit ușor fără să turez motoarele la maxim. Împreună cu echipa mea am început să ne rugăm lui Dumnezeu chiar din mijlocul Rinului, din mijlocul Creației Sale. I-am mulțumit pentru că în săptămâna care a trecut ne-a păzit de rele și că am reușit să ajungem cu bine până aici. Adică pana la kilometrul 143 al fluviului, în apropiere de Basel. Am făcut și în acestă zi 27 de kilometri făcând cunoștință cu alte 3 baraje care nu sunt deloc ușor de trecut și care necesită o pierdere de vreme.
La penultimul baraj am fost așteptat și de presa germană.
Prietenul meu Neluțu a achiziționat și ultimul exhipament de care avem nevoie în curând: stațiile de emisie-recepție.
Ecoul Înotului nostru a ajuns la urechile străinilor. Germanul Andreas Ott, proprietarul Ott’s Hotel Leopoldshoehe ne-a invitat să dormim la hotelui dumnealui pentru două nopți. Ce să mai zic? Danke Schoen!“
Ziua 8
“Am ajuns la Basel
După încă 27 de km parcurși am ajuns în frumosul oraș Basel, oprindu-mă fix la borna 170 a fluviului.
Pe traseu am avut deosebita bucurie să fiu așteptat la un baraj de către Paul Mircea. Acesta a fost prezent la start și în urma cu 6 ani când am inceput să înot toată Dunărea.
Și alți români ne-au întâmpinat pe traseu cu mămăligă și brânză. 
Acum (24.07) este un moment important al cursei. De la km 170 nu se poate înota sub nicio formă fără o autorizație specială acordată de către Administrația Fluvială deoarece se întra pe Canalul Navigabil al fluviului.
E momentul să mulțumesc din nou MAE și tuturor misiunilor diplomatice pentru obținerea autorizației mele de înot.
Așadar…azi este o zi cu mari emoții pentru întreg echipajul. Vom face cunoștință cu navele mari de transport.”
Ziua 9
“Și, totuși, ieri s-a convenit cu autoritățile să înot pe cursul vechi al Rinului și nu pe Canalul Navigabil “Grand Canal d,Alsace” din motive de siguranță. Cele două cursuri de apă curg paralel. A fost o decizie înțeleaptă. Dincolo de obstacolele și pericolele unui curs de apă sălbatic totul a fost în parametri normali.
Noutatea este că cei 27 de kilometri parcurși au fost străbătuți exact pe granița dintre Germania și FRANȚA. Așadar am întrat și în FRANȚA. Fapt pentru care am de transmis un mesaj din apă. Dacă rezonați cu acest mesaj vă rog să-l distribuiți.”
Ziua 10
“Această zi a fost una dintre cele mai urâte zile și ne-am confruntat cu toții cu tot felul de probleme. Ploaia a căzut în toate felurile, din când în când, pe tot parcursul zilei. Caiaciștii au fost puși la grea încercare. Pentru mine … ploaia nu poate fi mai udă decât Rinul, însă poate fi o problemă majoră atunci când termin sesiunea de înot și trebuie să ies afară.
Cu toate problemele am reușit să fac norma de distanță. Am mai înotat 27 de km și am ajuns până la barajul din apropierea orașului Breisach am Rhein.
Ploua cu galeata! O româncă, doamna Stela Gogosanu, împreună cu domnul Gerhard Schel pe care îl îngrijește de peste 5 ani, mă așteptau sub o umbrelă. Nu ne-au lăsat să montam corturile acolo în ploaie. Am fost invitați la casa super generoasă a domnului Ger. Așadar, am scăpat mai ușor cu rezolvarea ultimei probleme a zilei.”
Aceasta e povestea celor zece zile, privită prin ochii lui Avram Iancu.
Avram Iancu mulțumește echipei sale MINUNATE : Nelu Căpățână, Radu Ileană, Sandrino Mătase.
În continuare puteți urmări evoluția deplasării aici:
Foto: Sandrino Mătase
Acest înot este sponsorizat de:
Sponsor principal:
Sponsori:
@Portum Line Budapest Cruises
@Furaje Bandrino
(listă deschisă)
Trupa ATN ( implicați după începerea Înotului)
Parteneri:
googletag.cmd.push(function() { googletag.display(‘div-gpt-ad-1536585829504-0’); });
Leave a Reply