În mod normal, astăzi ar fi trebuit să înceapă Campionatul European de fotbal din 2020, care urma să se desfășoare în 12 orașe din tot atâtea țări, printre care și Bucureștiul.
România nu era calificată, trebuind să joace un baraj cu Islanda, iar dacă trecea de acest adversar, urma să întâlnească învingătoarea dintre Bulgaria și Ungaria, însă pandemia de coronavirus a dat totul peste cap.
În așteptarea campioanei mondiale
Până la ediția din acest an, amânată pentru 2021, “tricolorii” se calificaseră de cinci ori la turneul final continental. Prima calificare a fost obținută, cu Mircea Lucescu pe bancă, în 1984, la turneul din Franța, iar despre parcursul României până la un punct am mai vorbit. Pentru astăzi vă propun reluarea poveștii, întruptă după meciul din preliminarii cu Suedia, de la București, din 8 septembrie 1982, și câștigat de România cu 2-0, în care au înscris corviniștii Andone și Klein, iar pentru dinamovistul Custoff a fost ultimul joc la națională. Următorul joc din preliminarii era cu Italia, proaspăta campioană mondială, dar până la respectivul meci România a mai jucat un amical, la Karl Marx Stadt, actualmente Chemnitz, cu defuncta RDG. Est –germanii ne-au bătut bine, cu 4-1, după ce la pauză conduceau cu 2-0, prin golurile lui Kuhn și Schnuphase. După o oră de joc Boloni a redus din handicap, dar până la final gazdele aveau să mai puncteze de două ori, prin Kuhn, din nou, și Heun. Meciul a fost început cu Moraru – Rednic, Andone, Iorgulescu, Bogdan – Augustin, Boloni, Balaci, Klein – Gabor, Radu II, pe parcurs mai intrând Duckadam, Sameș și Marcel Coraș, la UTA în acea vreme, care debuta, cu această ocazie, în echipa națională. A reapărut în acest meci printre “tricolori” Marin Radu II, dar acesta a fost și ultimul meci al vârfului piteștean în echipa națională, la fel cum a fost și în cazurile lui Duckadam și Sameș.
Egalul de la Florența
Și a venit meciul de la Florența, de pe 4 decembrie 1982, în care Italia a trimis a avut pe gazon 13 jucători care, cu nici patru luni în urmă, se încununau campioni mondiali, fiind vorba despre Zoff – Gentile, Collovati, Baresi, Oriali – Tardelli, Antognoni, Marini – Conti, Rossi (46 Causio), Graziani (19 Altobelli). (Dintre aceștia, doar Franco Baresi nu jucase în Spania, fiind rezervă neutilizată, n. a.) Jocul, unul în care italienii ne-au dominat copios, mai ales după eliminarea lui Țicleanu, din minutul 55, s-a încheiat cu o remiză alba, pentru România maii fiind, printre titulari, Lung, Rednic, Iorgulescu, Ștefănescu, Ungureanu, Boloni, Klein, Balaci, Gabor și Cămătaru, ultimii doi fiind înlocuiți de Andone (58) și Augustin (85), iar pe bancă au fost Moraru, Munteanu II și Geolgău.
Se vedea Turnul Eiffel
Acesta a fost ultimul joc din 1982 din grupa de calificare, într-o vreme în care se acordau două puncte pentru victorie, iar România nu stătea deloc rău în clasament. Naționala lui Lucescu jucase trei meciuri, câștigând două, ambele acasă, 3-1 cu Cipru și 2-0 cu Suedia, și făcând un egal, 0-0 în Italia, și conducea în grupă, fiind ajutată și de jocul rezultatelor, acestea fiind Cehoslovacia – Suedia 2-2, Italia – Cehoslovacia 2-2 și Cipru – Suedia 0-1 și, parcă, parcă, în zare se vedea vârful Turnului Eiffel. 1983 a început pentru echipa României cu două meciuri în deplasare, în Turcia și Grecia. Pe 29 ianuarie, la Istanbul, România, fără jucători de la Craiova, remiza cu Turcia, scor 1-1, Gabor deschizând repede scorul, dar gazdele aveau să restabilească egalitatea până la pauză, prin Selcuk, titulari mai fiind Moraru, Rednic, Andone, Iorgulescu, Munteanu II, Augustin, Boloni, Klein, Coraș și Pompiliu Iordache, de la Dinamo care, cu această ocazie, debuta în echipa națională. Pe parcurs au mai intrat Balint și Petre Nica (FC Argeș), pentru acesta din urmă fiind prima și singura prezență în echipamentul tricolor. Apoi pe 2 februarie, România învingea, cu 3-1, Grecia, la Larisa. Boloni avea să deschidă scorul, Kousoulakis egala, dar România intra la pauză cu avanatj, 2-1, grație reușitei lui Cămătaru, tot vârful Craiovei stabilind scorul final în partea secundă. Titulari au mai fost Lung – Rednic. Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu, Balint, Augustin, Klein și Gabor, iar după pauză au mai intrat Moraru, Andone, Coraș și P. Iordache, pentru care a fost ultimul joc în echipa națională.
Mai buni decât cei mai buni din lume
A urmat, pe 9 martie, amicalul cu Turcia, de la Târgu Mureș, dar până atunci, mai précis pe 12 februarie, Italia, campioana mondială în exercițiu, nu reușea decât un egal, scor 1-1, în Cipru! România a învins Turcia cu 3-1, printr-o “dublă” a lui Balaci, urmată de reducerea din handicap, până la pauză, reușită de Rasit, și golul lui Boloni, pe atunci la ASA, din final de joc. Pe teren au fost, alături de cei doi marcatori, Moraru, Rednic, Andone, Iorgulescu, Ungureanu, Balint, Klein, Geolgău și Cămătaru, iar după pauză au mai intrat Lung, Munteanu II, Țicleanu, Gabor și Coraș. Apoi Cipru a mai făcut o surpriză, reușind, tot acasă, și tot 1-1, o remiză cu Cehoslovacia. Pe 30 martie, la Timișoara, România a jucat cu Iugoslavia, iar “plavii”, prin victoria cu 2-0 (1-0), prin golurile lui Dzeko și Trifunovic ne-au adus aminte că următorul adversar era Italia. În dușul rece din Banat pentru România au jucat Moraru, Rednic, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu , Boloni, Klein, Balaci Geolgău și Gabor, pe parcurs mai intrând Lung, Balint, And one, Cârțu și Țicleanu. Și a venit ziua de 16 aprilie 1983 când, la București, România învingea, cu 1-0, prin golul antologic al lui Boloni, campioana mondială Italia, acesta fiind și primul succes al tricolorilor înregistrat în fața squadrei azzura. Echipa care a învins Italia a fost compusă din jucat Moraru, Rednic, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu – Augustin (51 Andone), Boloni, Klein, Balaci – Geolgău (87 Cârțu), Cămătaru, iar pe bancă au fost V. Iordache, Nicolae Negrilă și Zoltan Crișan, ultimii doi reveninid după ceva timp în lot. Pentru Italia au evoluat Zoff – Gentile, Collovati, Scirea, Cabrini – Marini, Tardelli, Antognoni (57 Dossena) – Conti, Rossi, Bettega (70 Altobelli). Dintre aceștia, Bettega ratase mondialul din 82 din cauza unei accidentări, iar Dossena a fost rezervă neutilizată, iar campionii mondiali erau cam ieșiți din cursa de calificare.
Readuși cu piciorele pe pământ
În aceeași zi Cehoslovacia învingea, acasă, cu 6-0, pe Cipru, rezultat normal, dar surprindea scorul mare, iar pentru calificare începe să conteze și golaverajul. Iar pe 15 mai venea meciul cu Cehoslovacia la București, pe care oaspeții l-au câștigat cu 1-0, dintr-un penalty discutabil, transformat de Vizek, spre sfârșitul primei reprize, pentru România, readusă cu piciorele pe pământ, jucând Lung – Rednic, Iorgulescu, Ștefănescu, Ungureanu – Augustin, Boloni, Klein, Balaci – Gabor (46 Geolgău), Cămătaru (61 Andone), iar pe bancă au fost Moraru, Negrilă și Văetuș. Iar situația se complica și mai tare, în condițiile în care, în aceeași zi, Suedia învingea, acasă, cu 5-0, pe Cipru. Iar pe 29 mai Suedia învingea, acasă, cu 2-0, Italia, rezultat în urma scandinavii deveneau principali favoriți, iar Italia ăși lua gândul definitiv de la EURO 1984.
Stăteam, totuși, bine
Pe 1 iunie România a jucat, în deplasare, cu Iugoslavia, la Sarajevo, gazdele câștigând cu 1-0, printr-un autogol al lui Munteanu II din mitanul second, pentru România mai fiind titular, pe lângă regretatul fundaș stânga al Sportului Studențesc, Moraru, Rednic, Andone, Iorgulescu, Augustin, Boloni, Klein, Coraș, Văetuș și fostul star al Jiului Gigi Mulțescu, atunci la Dinamo, revenit, și el, după o pauză destul de îndelungată, printre tricolori. În acel meci a mai evoluat și Gabor, s-a consemnat debutul în echipa națională pentru stelistul Ștefan Iovan, dinamovistul Lică Movilă și piteșteanul Constantin Stancu, iar pentru corvinistul Ion Bogdan, cunoscut și ca Șenilă, Minerul sau roger, a fost ultima partidă în prima reprezentativă. A urmat, pe 9 iunie, victoria de la Stockholm, împotriva Suediei, despre care am vorbit, iar situația din grupă începea să ia, din nou, o turnură favorabilă. România conducea grupa, cu 9 puncte din 6 jocuri, urmată de Cehoslovacia și Suedia, ambele cu 7 puncte, dar nordicii aveau un joc mai mult disputant, șase față de cinci, și un golaveraj ceva mai slab (+7 în comparație cu +5, n. a.), Italia, cu 3 puncte din 5 meciuri, și Cipru, cu 2 puncte din 6 jocuri. Dar despre ultimele șase meciuri din grupă, precum și despre celelalte meciuri jucate de România, vom vorbi data viitoare.
Sursa foto: Tikitaka.ro; Libertatea.ro
Leave a Reply