Calendaristic, duminică, 2 februarie, se împlinesc 27 de ani de când vestea tristă a încetării din viață a celui mai important fotbalist hunedorean, unicul Michael Klein, ne însoțește întristându-ne. În loc de alte evocări și căutări de cuvinte bune, pe drept cuvenite, cred că e mai important și de mai mare interes să recitim un interviu cu Mișa. De-acum aproape 30 de ani, la câteva zile după întoarcerea sa din Italia, de la Coppa del Mondo-1990. Vă propun asta cu gândul la enorma diferență dintre gândirea și limbajul unui fotbalist de-atunci și aceleași ale unuia, oricare, din generația… marilor speranțe albe păstorită de veleitarii Mirel Rădoi și Adrian Mutu. Vorba lui Viorel Moldovan, mereu uitatul când prețioșii evocă… generația de aur, uitat că a fost cam golgeter, dar mă rog, să-i ascultăm of-ul: “Eu nu știu ce au învățat, dar îi vezi că în doi ani abia adună 30 de meciuri și dau două goluri, însă au pretenții să fie plătiți ca Messi”. În plus, eu rețin obsesiv insistența unui operator pe tatuajele unor jucători ai generației de speranțe că va juca și România la europeanul pe care-l găzduiește parțial. Comparați cu maturitatea și responsabilitatea cuvintelor lui Michael Klein, Dumnezeu să-l odihnească!
“AM CONVINGEREA CĂ GENERAŢIA MEA NE-AM FĂCUT DATORIA!”
-Aşadar, cum a fost, ce a fost până şi în “optimi”, la Tellese Terme, şi pe gazoanele din Bari, Napoli, Genova?
-Păi, să încep cu Tellese. În România, noi, nouă, nu ne-am putea oferi aşa ceva! Îmaginaţi-vă! Strada centrală a localităţiii acoperită cu o arcadă tricoloră, culorile noaste, luminoasă, zi şi noapte. Nu mai vorbesc de ospitalitatea gazdelor. Este ceva greu de imaginat cu câtă dragoste am fost înconjuraţi! Au rămas cuplaţi la frumuseţea Revoluţiei noastre şi de aici ni se trăgea simpatia şi generozitatea, manifestată în sponsorizări.
-Şi-atunci cum rămâne cu fuga antrenorului Jenei şi a lui Cornel Dinu în ţară, după meciul cu Argentina, motivată de aducerea a 20 de mingi în Italia?
-Asta nu ştiu. Chestia cu pierderea mingilor e reală. De-acolo, de pe coama dealului pe care se afla terenul de antrenament, mingile cădeau într-o prăpastie, dar Adidas avea treaba cu mingile…
-În cazul ăsta?
-Cum ştiţi, ca la noi…
-Adică tot balcanici ?…
-Sigur că da! Altfel terminam mai sus. Băteam Irlanda şi, firesc, chiar dacă nu eram mai buni cu Italia, tot am fi fost mai sus!
-De ce am pierdut cu Irlanda?
-Au fost şi unele greşeli, mă refer la toate meciurile noastre, de tactică, de antrenor. De exemplu, cu Camerun. Ori nu trebuia băgat Hagi, ori dacă a fost băgat în echipă, nu trebuia schimbat. Hagi este un mare jucător, cam individualist, dar mare, şi poate reuşea ceva, ca Maradona în meciul cu Brazilia. De altfel, după acea schimbare, neinspirată, au avut loc destule discuţii şi discordii. Apoi, nea Jenei nu renunţă la unele idei şi simpatii personale. Aşa nu a jucat cu Cami (Cămătaru), care s-ar fi luptat mult mai de la egal la egal cu apărătorii irlandezi, şi a jucat tot timpul Neluţu Sabău, care, s-a văzut, nu e în forma sa cea mai bună, deşi a făcut eforturi excepţionale pentru forţă!
-Da, însă după aceea am făcut egal cu Argentina, fără Cami, dar cu Sabău în teren…
-Şi a fost singura dată când Dumnezeu a fost român! Că după asta a devenit cu totul… argentinian, şi Maradona s-a calificat în semifinale, chiar dacă el a ratat un penalti.
-Ca Timofte…
-Daniel n-are nici o vină! Nu atunci şi nu aşa am pierdut noi meciul.
-Evident. Dar am pierdut…
-Nu am pierdut nimic! Toţi ne-am făcut datoria. Şi, dacă vreţi, numai şi numai din patriotism! Că şi acum, ca şi până acum, noi, România, am fost cea mai… ieftină echipă. Adică am jucat pe cei mai puţini dolari.
-Aveţi însă gloria. Chiar, spune-mi cum ai reuşit să fii într-o formă aşa bună, tu şi voi toţi, cei de la Dinamo şi Corvinul?
-Eu, pentru că nu speram să mai prind un Mondial, după ce fusesem uitat de nea Imy, iar când a fost nevoit să apeleze la mine, atunci, sigur, mai bine mor decât să nu fiu cel mai bun! Că eu aşa consider: trebuie să fiu cel mai bun! În plus, noi ăştia, de la Dinamo, 7, 8, 9 suntem întotdeauna antrenaţi şi pentru nevoile echipei naţionale.
-Venea Mircea Lucescu să vă vadă?
-Numai la meciuri, şi apoi să ne felicite, dacă era cazul.
– Altfel, cum a fost pentru voi Coppa del Mondo?
-Putea fi mai frumoasă dacă unii dintre noi, Hagi în primul rând, nu jucau mai mult pentru ei şi pentru ochii trimişilor marilor cluburi occidentale…
-Apropo. Voi, de la Dinamo, Corvinul, jucaţi chestia aia cu păstrarea mingii de la voi sau de la Jenei?
– De la noi, de la Hunedoara, şi de multe ori a prins bine. Nu şi cu Irlanda, fiindcă nu ne-am dat seama decât prea târziu că ăia nu joacă nimic şi am luat plasă. Cineva trebuia să ne trezească!
-Una peste alta, cum a fost, în rezumat, în Italia?
– Pentru mine personal a fost magnific! O realizare deosebită. Am fost acolo! Suntem o elită! Se vede şi din felul cum ne caută şi curtează impresarii marilor cluburi.
– Chiar, ai vreo ofertă?
-Da, însă mai aştept…Deocamdată sunt în vacanţă, acasă, apoi la mare, la nunta lui Hagi, şi-om mai vedea…
Leave a Reply