Prada de război a romanilor după cucerirea Daciei ar fi însumat peste 160 de tone de aur şi peste 300 de tone de argint, potrivit unor autori antici, însă o parte din comori nu a fost descoperită. Există mai multe relatări despre locuri unde au fost ascunse comorile dacilor, dar şi despre cei care le-au descoperit.
Cea mai mare comoară găsită după cucerirea Daciei de către romani a fost menţionată la mijlocul secolului al XVI-lea. Tezaurul preţios ar fi fost ascuns vreme de secole în apele râului Strei (Sargeţia) în apropiere de Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi ar fi fost găsit, din întâmplare, de către localnici.
„Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat. Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi acela s-a vestit lucrul. Şi George Monahul sau Martinusie (n.r. George Martinuzzi), carele ca un tutor al lui Ioan Zapolia cârmuia Ardealul, a început a căuta după pescari. A şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii au găsit în numita boltiţă. Dar ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat câteva care şi au trecut în Moldova”, relata istoricul Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.
Sunt mai multe variante cu privire la locul unde ar fi fost găsită comoara dacilor, scoasă la iveală în anii 1540, unii istorici susţinând că fie tezaurul nu a fost găsit în Strei, ci în apropiere de Sarmizegetusa Regia, fie au fost mai multe tezaure găsite în Strei şi la Sarmizegetusa Regia. De altfel, în zona cetăţilor dacice sunt numeroase relatări păstrate din secolele trecute despre comori fabuloase descoperite de localnici.
Locul necunoscut al comorii
Două posibilităţi de interpretare ale mărturiilor despre marea comoară a lui Decebal oferă arheologul Aurora Peţan, în volumul „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea cetăţii” (Dacica, 2018). „1. Tezaurul a fost găsit în apropiere de Grădiştea Muncelului, foarte probabil în preajma ruinelor cetăţii Sarmizegetusa Regia, fie pe un versant spălat de torent, fie în Valea Grădiştii sau Valea Godeanului. Cum acel mic sat de munte nu era cunoscut, iar ruinele de acolo nu erau de asemenea cunoscute lumii cultivate, asocierea Grădiştea – ruine a fost interpretată drept Grădiştea Haţegului – Colonia Ulpia Traiana”, scrie Aurora Peţan.
A doua ipoteză a cercetătoarei este că tezaurul a fost găsit într-un loc necunoscut, dar mărimea sa a dus imediat la analogii cu comoara lui Decebal, despre care a relatat istoricul Dio Cassius. „Cum izvorul antic susţine că tezaurul a fost îngropat în albia unui râu, care trecea pe lângă reşedinţa regelui, iar capitala lui Decebal era imaginată, în secolul al XVI-lea, ca aflându-se în acelaşi loc cu cea romană, râul care trecea pe lângă capitală nu putea fi decât Streiul, cel mai important curs de apă din apropierea sitului roman”, informează autoarea volumului „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea cetăţii”. La mai mult de 19 secole din vremea lui Decebal, râul Strei – locul cel mai indicat al ascunderii comorii dacilor, a trecut prin mari transformări. În ultimele decenii, pe aproape 20 de kilometri în zona Haţegului, pe cursul râului au fost construite canale şi hidrocentrale, iar amenajarea hidrografică va continua şi în următorii ani înspre gura de vărsare în Mureş. De asemenea, unii cercetători susţin că râul învolburat care izvorăşte din Munţii Şureanu şi-a abătut cursul de-a lungul timpului.
Leave a Reply