Neaoșul nostru spirit, românesc sadea, ne duce de cele mai multe ori în posturi neașteptate, de pildă frățietatea cu Dumnezeu. Cum? Simplu! Sau nu ați întâlnit nici un neam al micului dumnezeu atins de șefism, nu cunoașteți pe nimeni care ar fii văr cu medicul șef, fără ca aceștia să se fi văzut? Eu da!
Câți vecini și prieteni, necunoscuți de el/ea, are o personalitate știți? Grămadă de lăudăroși a căror zise mu fac nici cât o ceapă degerată. Acest interviu se înscrie în fraza de mai sus. Ce, eu nu am voie să mă laud că am fost vecin cu Laureatul Premiului Internațional „Leonardo Da Vinci – Artist Universal” 2019, cu toate că pentru devenirea lui Romi nu am făcut nimic? Ba da, și-o fac cu mândrie! Dar hai să purcedem.
Dan Orghici: No servus Romi, dacă tot „nu” ne cunoaștem, o să te întreb stereotip, cine ești și de unde vii?
Romeo Dobrotă: „Deci cine suntem, de unde venin și unde mergem’’, era un titlu de carte din anii ’80, ori de vrei tu, știind că-ți palce Cioran „Omul e drumul cel mai scurt dintre viață și moarte”!
Da, sunt un simplu trecător prin lume, cu început de drum la Poiana Sibiului, 10 Sept 1953. Cum ști, am avut o stație, în acest parcurs și la Orăștie. Sfârșind periplul Românesc cu o „haltă”, de vreo 20 de ani, în Timișoara. În 1996, emigra(n)t în Canada. Apoi am un cuprins și încă mai am multe de spus. Nu vreau să mă gândesc la sfârșit! Am emigrat în Canada la 43 de ani cu cinci valize, doi copii de 9 respectiv 14 ani și o soție.
Dan Orghici: De ce?
Romeo Dobrotă: Nu din spirit de aventură sau romantism, fi sigur! Fundamental e să-ți rodești viața dar nu cum „ți-a picat” de undeva, locul unde te-ai născut din întâmplare nu te poate oprii să tot „fugi zănatic” după fericire, posibil să nu fiu ca „toți cei din jur”. Nu există nici o îndoială că m-am născut cu pasiunea de a face artă plastică pentru bucuria intelectuală și emoțională, în primul rând a mea, și a celor ce-mi văd lucrările!
Am avut Expoziții, importante în Romania unde am lucrat și pentru Uniunea Artiștilor Plastici Timișoara, însă ceva nu se lega, nu vreau să vin cu amănunte, dar nu eram în largul meu.
Dan Orghici: Intersectezi formele artistice ale artei vizuale, pictezi, te manifești în sculptară, de unde vine astă răspântie?
Romeo Dobrotă: Munca-mi artistică are la bază intersecția a cinci elemente: culoare, geometrie, filosofie, astronomiei si psihologie! Sunt fascinat de univers, galaxie, spațiu, timp, infinit, lumină, suflet, istorie, viață. Cel ce-mi privește rezultanta muncii va observa materiale și tehnici surprinzătoare ca rezultat al curiozității mele și al entuziasmului de a explora drumuri mai puțin cunoscute. Ca atare, în picturile mele pot introduce elemente 3D inspirate din sculptură sau pot folosi ceară de albine, foița de aur și tehnici aferente pentru a crea imagini și sentimente puternice.
La începutul anilor 1990 am început să plasez forma umană împotriva peisajului și să aduc formele geometrice în centrul atenției! Prin arta iți vindeci sufletul, dai un echilibru vieții de familie, vieții de zi cu zi! Am un singur regret, MARE regret: am creat peste 650 lucrări de artă ; pictură, sculptură, mozaic, icoane, caricatură, reproduceri, etc… deci să revin : REGRET că nu am insistat să expun mai mult în urmă cu 8-10 ani !
Dan Orghici: N-o să te las să „fugi înapoi spre Canada”, hai să revenim la Orăștie.
Romeo Dobrotă: Orăștie orașul în care m-am maturizat! Orăștie Burgul care nu se uită!
Am avut norocul să locuiesc pe str. Krupskaia (NR azi str. Aurel Vlaicu), foarte aproape de centru. Cred că au fost cei mai frumoși ani, ani de liceu. Liceul Economic (NR azi Liceul Nicolaus Olahus) 1968-1972! Îmi revin in minte plimbările până spre „Parc”, unde era un urs (tot timpul flamand) îl chema Biju!
În fata Catedralei pe partea opusă ascultam Radio Europa Libera, „Metronomul lui Cornel Chiriac”.
Aici am deprins primele noțiuni de electronică, împrumutam cărți de la Biblioteca, să construim aparate de radio lipite pe ferita, cu unu, două sau trei… tranzistoare! Maestru era Caius Busan!
A fost frumos! După 1972 reveneam la Orăștie doar in vacantele studențești. Avem alte preocupări, eram mai maturi, frecventam Barul de lingă Catedrala, se știau care dintre tineri erau studenți. Aveam părul mai lung, miliția umbla după noi să ne tundă, vremurile aveau un gust amar! O acea aromă de: „nu te pune cu meliția bă”, etc! În timpul liceului era interzis sa intrăm în bar!
Au trecut ani…, am terminat facultatea, fiind repartizat în Timișoara, veneam tot mai rar la Orăștie. Recunoșteam tot mai puțină lume ori de câte ori reveneam, însă am rămas și rămân cu nostalgia Burgului multicultural!
Dan Orghici: De ce Romeo? Când veneai la Orăștie Mama Oara (cum îi spuneam noi copii mamei sale) îți spunea, la fel nouă tuturor Romi?
Romeo Dobrotă: Să-ți răspund auto-ironic că Romeo e ruda „bogată” a lui Romi? Posibil, Romeo e un nume predestinat artelor și cum zice românul „„dă bine, la toate”. Romi îmi pare prea uzitat îl găsesc peste tot de la certificatul de nașterea la cartea de identitate, este prezent pe cardul de sănătate, pașaport, cardul bancar. Apoi e „folosit” în conversații cu prietenii, nevasta, copiii, iar nepoții îmi spun „Romi Pomi”, nu-ți pare destul (râde și are unu râs molipsitor).
Acu o să mă întrebi ce fac în timpul liber, nu te las așa că-ți spun io. Ascult muzică clasică (cacofonie acceptată) acum vreo 20 de ani am cumpărat vreo 3-400 de discuri pe vinil, cu 50 cenți bucata, toate de același gen muzical, adică clasic (internetul era mai sărac în aceea perioadă). De vreo 7-8 ani cumpăr abonamente la Canadian Opera Company pentru toată stagiunea! La Symphony Orchestra Toronto merg doar la concerte mai deosebite, iubesc tot ce se poate iubi! Îmi plac filmele documentare, citesc cărți de istorie, artă, biografii. Mă joc cu nepoții, mergem împreună la muzee, în parcuri, etc. Deci trăiesc frumos!
Dan Orghici: Să revenim la artă, unde ai expus? de ce nu ai făcut-o acum 10 ani?
Romeo Dobrotă: Cum am mai spus regret că nu am expus mai mult. Nu am simți acel fior, poate nu era timpul, poate nu mă maturizasem artistic, sau.., însă „But never is late”, cum zic Englezi!
Am avut Expoziții, importante în Romania unde am lucrat și pentru Uniunea Artiștilor Plastici Timișoara, apoi „Art Gallery” of Ontario în 2010, unde am fost premiat, a se vedea Toronto Sun, 2010/11/08, apoi „George Brown College” Toronto, Institutul Vladimir Toronto, Metropolitan Church Toronto. Expoziții Internaționale la Tokyo și Amsterdam și o invitație la elaborarea unui Catalog de Artă 2019, din partea „Middle East Art Association Catalog”, Emiratele Arabe Unite, Dubai, unde au fost selectați doar 50 de artiști.
Anul trecut, 2019, a fost unul plin, din punct de vedere expozițional: În luna iunie am expus la Tokyo, ca-n perioada 1-31 Iulie să fiu prezent în expozițiile din Barcelona, luna August, între 30-31, m-a găsit pe simeza de la Amsterdam, ca-n Septembrie să expun la Singapore. Fiind selectat de Galeria „Paksi” din Austria, Galeria „Modern Art Masters” din Complexul expozițional Louvre, a urmat inerent orașul luminilor Parisul. Lăsând modestia la o parte, după mine rămâne ceva!
Dan Orghici: Da, rămâne! Zi-mi ceva despre ultima ta „ispravă”!
Romeo Dobrotă: Sunt onorat și mândru că membrii jurului celei de a treia ediții al „International Prize Leonardo da Vinci”, ce a avut loc în luna iunie 2019, la Tokio, m-a cotat ca „The Universal Artist”. Premiul fiind acordat artiștilor care s-au distins, datorită valorii lucrărilor lor, de-a lungul anilor, la această ediție fiind înscriși de organizatori peste 60 de artiști plastici de pe întreg mapamondul.
Ceremonia de a avut loc pe 25 ianuarie 2020 la Palatul Borghese – Florența, în prezența colecționarilor, jurnaliștilor, politicienilor și iubitorilor de artă. Este unul dintre cele mai prestigioase premii de artă acordate în inima Florenței. Pictura premiată fiind inclusă în „Art International Contemporary Magazine” și în „Leonardo Da Vinci The Universal Artist Magazine”, cot la cot cu lucrări de artă de la: Leonardo Da Vinci, Bacon, Freud, Joker, Frida Kahlo, Hieronymus Bosch.
Un artist complex, vivace, cu o inspirație și forță care cucerește iubitorii de artă de pe toate meridianele, Romeo Dobrotă își scrie numele, prin propria creație, în galeria de aur a artiștilor contemporani, cinste lui!
Sper să-l revăd când o venii la Orăștie să aprindă o lumânare și să pună o floare la mormintele părinților lui, o face tot anu, alături de familie, frați și nepoți.
Dan Orghici
Leave a Reply