Azi e Mărţişor!

Blândeţea iernilor ultimilor ani a început să concureze, spre finalul acestora, cu începutul primăverii,

încât vestitorii ei, vioii ghiocei, răsar încă din februarie. Şi totuşi, cu zâmbetul lor sincer, vestitorii primăverii cad primii ofrandă doamnelor sau domnişoarelor noastre, păstrând albul lor pentru o îngemănare într-un dans al culorilor ce pictează flori şi suflete sub un soare din ce în ce mai aprins. Vorbim de primăvară, de muguri şi de trezirea naturii la o nouă viaţă, de verde şi de flori, şi nu ezităm să nu le asociem cu femeia, fie că este iubită, soţie, colegă, mamă, prietenă.

Mărţişorul este una din puţinele tradiţii specifice româneşti care, în ciuda „globalizării”, pare să nu se ofilească. Nici nu ar avea cum. Este ştiut că prima zi a lui martie ne umple centrul oraşului de tarabe cu mărţişoare de toate chipurile şi că florile, în special ghioceii şi zambilele, se vând ca pâinea caldă. Din obligaţie, din iubire, din aprecierea sau poate doar din suflet, domnii  nu uită să ne bucure în fiecare an cu câte un mărţişor. Chiar dacă astăzi, oferta mărţişorului este una mai mult decât exagerată, în esenţă, obiceiul spune că un mărţişor este reprezentat de fundiţa roşu cu alb – roşu semnifică iarna şi albul primavara, la care se adaugă alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă. Acest mărţişor se oferă doamnelor şi domnişoarelor în prima zi de primăvară şi trebuie purtat la vedere de acestea timp de o săptămână, chiar două.

Obiceiul mai recent al românilor spune că, în anii bisecţi, doamnele şi domnişoarele sunt cele care oferă mărţişoare domnilor.