S-a închis tabela unei vieți care a curs neîntrerupt, minut cu minut, fără pauză. Pentru Mircea Lucescu, fluierul final e confirmarea unui meci jucat până la ultima suflare. La căpătâiul lui, Răzvan Lucescu a stat drept, dar cu sufletul frânt. A strâns mâini, a mulțumit şi a privit spre cer. Ca un fiu care știe că moștenirea nu se termină aici, ci abia începe. În a doua zi de priveghi la Arena Naţională, mii de oameni au venit să-și plece capul în fața lui „Il Luce”. Prieteni, jucători, patroni de cluburi, antrenori sau politicieni au făcut reverenţe în faţa celui mai mare antrenor din istorie. Printre ei şi Rinat Ahmetov, cel mai bogat om din Ucraina. Iar UEFA a oprit meciurile pentru el. Poate că acesta este adevăratul lui trofeu: faptul că, undeva, cineva va iubi fotbalul mai mult decât pe sine, fără să știe că a învățat asta de la Mircea Lucescu.